Picture of Nicole Mirea

Nicole Mirea

Covid-19, comunitatea voastră, și voi — o perspectivă de data science

[Note: This is a Romanian translation of the article Covid-19, your community, and you — a data science perspective, written on March 9, 2020 by Jeremy Howard and Rachel Thomas. Again, I only translated this; I did not write it.]

Aceasta este o traducere românească după articolul original Covid-19, your community, and you — a data science perspective, scris 9 martie 2020 de Jeremy Howard și Rachel Thomas, și tradus de Nicole Mirea.1

Noi suntem data scientists, însemnând că munca noastră constă în a înțelege cum se analizează și se interpretază datele. Când analizăm datele despre covid-19, suntem foarte neliniștiți. Cei mai vulnerabili din societate, cei în vârstă și cei săraci, sunt cei mai expuși la riscul acesta, dar controlarea răspândirei și impactul bolii necesită ca noi toți să ne schimbăm comportamentul. Spălați-vă pe mâini complet și cu regularitate, evitați grupuri și mulțimi, anulați evenimente și să nu vă atingeți pe fața. În articolul acesta, explicăm de ce suntem așa de preocupați, și de ce și voi ar trebui să fiți la fel. Pentru un rezumat excelent a principalele informații care trebuiesc știute, citiți Corona in Brief de Ethan Alley (președintele unei organizații non-profit care dezvoltă tehnologi cu scopul reduceri riscurilor pandemice).

Traduceri

Oricine poate traduce acest articol pentru a ajuta comunitatea sa locală să înțeleagă problemele acestea. Vă rugăm să faceți legătură aici cu atribuția potrivită. Anunță-ne prin Twitter ca să vă adăugăm traducerea la această lista.

Conținut

Avem nevoie de un sistem medical care funcționează

Abea acum doi ani, una dintre noi (Rachel) a contractat o infecție cerebrală care omoară cam un sfert de cei infectați, și îi lasă pe o treime cu tulburări cognitive permanente. Mulți dintre ceilalți rămân cu daune permanente la viziune și auz. Rachel era în plin delir până a traversat în patru labe parcajul de spital. A fost destul de norocoasă să primească îngrijire medicală promptă, diagnoză și tratament. Până puțin înainte de evenimentul acesta Rachel era în mare sănătate. Având acces rapid la camera de urgență aproape că sigur i-a salvat viața.

Acum, să vorbim de covid-19, și ce s-ar putea întâmpla persoanelor în situația lui Rachel în săptămânile și lunile următoare. Numărul de persoane găsite infectate cu virusul covid-19 se dublează la fiecare 3-6 zile. Cu o rată de dublare de trei zile, asta înseamnă că numărul de persoane găsite infectate poate să crească de 100 de ori în trei săptămâni (nu este de fapt așa de simplu, dar să nu ne lăsăm zăpăciți de detalii tehnice). Una dintre fiecare 10 persoane infectate necesită spitalizare pentru multe săptămâni, și majoritatea cazurilor acestea au nevoie de oxigen. Cu toate că suntem doar la începutul virusului acesta, sunt deja regiuni în care spitalele sunt copleșite, și persoanele nu mai pot primi tratamentele de care au nevoie (nu numai pentru covid-19, dar și pentru orice altă condiție, inclusiv îngrijirea care i-a salvat viața lui Rachel). De exemplu, în Italia, unde doar acum o săptămână autoritățile declarau că totul era bine, acum șaisprezece milioane de persoane sunt puși în carantină (actualizare: 6 ore după ce am publicat acest articol, Italia a pus întreaga țară în carantină), și corturi ca acesta se montează ca să ajute să înfrunte afluxul de pacienți.

Un cort medical folosit în Italia

Un cort medical folosit în Italia.

Dr. Antonio Pesenti, șeful unități regionale de răspuns la criză într-o zonă a Italiei greu lovită, a spus, “Suntem obligați acum să așezăm unitățile de terapie intensivă în coridoare, în teatre de operare, în săli de recuperare… Unul dintre cele mai bune sisteme de sănătate din lume, în Lombardy este la un pas de a se prăbuși.”

Nu este ca gripa

Gripa are o rată de fatalitate în jur de 0,1% printre cei infectați. Marc Lipsitch, directorul al Center for Communicable Disease Dynamics la Universitatea Harvard, estimează că pentru covid-19 această rată este 1-2%. Ultimele modelări epidemiologice găsesc o rată de 1,6% în China în februarie, cu șaisprezece ori mai mare decât cea a gripei2 (dar ăsta s-ar putea fi un număr conservativ, fiindcă ratele cresc mult când sistemul medical nu poate face față). Cele mai bune estimări se așteaptă ca virusul covid-19 să omoare zece ori mai multe persoane anul acesta decât gripa (și modelări de Elena Grewal, fostă directoare de data science la Airbnb, arată că s-ar putea fi cu 100 de ori mai rau, în cel mai rau caz). Asta este înainte de a lua în considerație impactul extins asupra sistemului medical, precum cel descris mai sus. Este de înțeles că unii încerc să se convingă că asta este nimic nou, o boală precum gripa, fiindca este foarte neliniștitor să acceptăm realitatea că asta nu este deloc obijnuit.

Creierul noștru nu este echipat să încerce să înțeleagă intuitiv o creștere exponențială a numărului de persoane infectate. Deci trebuie să analizăm asta ca oameni de știință, nefolosind intuiția.

Unde vom fi peste 2 săptămâni? 2 luni?

Unde vom fi peste 2 săptămâni? 2 luni?

Fiecare persoană care are gripa infectează, în medie, pe 1,3 alți. Asta se numește “R0” a gripei. Dacă R0 este mai puțin de 1, o infecție se oprește din răspândire și se stinge. Dacă e mai mult de 1, se răspândește. R0 este la moment 2-3 pentru covid-19 în afara Chinei. Diferența s-ar putea pare mică, dar după 20 de “generații” de persoane infectate transmitând infecția lor, un R0 de 1,3 ar rezultă în 146 de infecții, dar un R0 de 2,5 ar rezulta în 36 de milioane de infecții! (Asta este, desigur, o cifră foarte aproximativă care nu ține cont de numeroase efecte în lumea adevărată, dar este o ilustrație rezonabilă a diferenței relative între covid-19 și gripa, fără a considera alți parametri).

Țineți cont că R0 nu este o calitate fundamentală a unei boli. Depinde în mare parte de răspuns, și se poate schimba peste timp.3 În China, mai ales, covid-19 a scăzut considerabil, și acum se apropie de 1! Cum, întrebați? Cu implementarea unor măsuri la o scară greu de imaginat într-o țară ca SUA, în mod special carantinarea complectă a unor orașe uriașe, și dezvoltarea unui proces de evaluare care permite să fie testați peste un milion de persoane pe săptămână.

O chestie care revine pe mediile sociale (inclusiv de către conture mult-urmărite precum Elon Musk) este o neînțelegere a diferenței între creșterea logistică și cea exponențială. Creșterea “logistică” se referă la modelul de creștere “în formă de s” a răspândirea epidemiei în practică. Evident creșterea exponențială nu poate continua indefinit, fiindcă astfel ar fi mai multe persoane infectate decât există persoane pe lume! Deci, eventual, rata infecției trebue să scadă, resultând intr-o rată de creștere în formă de s (cunoscută ca sigmoidă). Însă, rata de creștere scăzătoare se întâmplă dintr-un motiv—nu e nici o magie. Cauzele principale sunt:

De aceea, nu face sens logic să ne bazăm pe modelul logistic de creștere ca un mod de a “controla” o pandemie.

Alt lucru din cauza care ne este greu să ințelegem intuitiv impactul lui covid-19 în comunitatea noastră locală este că există o întârziere considerabilă între infecție și spitalizare — in general, cam 11 zile. Asta nu pare un timp lung, dar când îl comparăm cu numărul de persoane infectate între timp, înseamnă că până ne dăm seama că paturile de spital sunt deja complet ocupate, infecția este deja la un nivel la care vor fii cel puțin 5-10 ori mai multe persoane de a trata.

Rețineți că sunt niște semne devreme că impactul în comunitatea voastră s-ar putea fi cel puțin un pic dependent de climă. Articolul Analiză de temperatură și latitudine pentru prevederea propagarei potențieală și caracterul sezonier a lui COVID-19 arată că boala până acum se transmite în clime blânde (din păcate pentru noi, gama de temperatură în San Francisco, unde locuim, este acoperită de aceasta; acoperă la fel centrele principale de populație din Europa, inclusiv Londra.)

“Să nu vă panicați. Rămâneți liniștiți” nu e util

Un răspuns comun pe care noi l-am văzut pe mediile sociale spre cei care postează motivele pentru îngrijorare este “să nu vă panicați” sau “rămâneți liniștiți.” Asta este, cel mai puțin spus, neutil. Nimeni nu sugerează că panica este o reacție potrivită. Dintr-un anumit motiv, totuși, “ramâneți liniștiți” este o reacție foarte populară în unele cercuri (dar nu între epidemiologi, ai cărui meserie este să urmărească lucrurile acestea). Poate “ramâneți liniștiți” îi ajută pe uni să se simtă mai bine despre inacțiunea lor proprie, sau îi face să se simta mai presus celor care ei își imaginează că se zbat ca niște găini cu capetele tăiate.

Dar “ramâneți liniștiți” poate duce ușor la o lipsă de pregătire și reacționare. În China, zeci de milioane de persoane au fost carantinați și două spitale noi au fost construite până când s-a ajuns la statisticele curente din Statelor Unite. Italia a așteptat prea mult, și doar azi (duminică, 8 martie) au raportat 1492 de cazuri noi și 133 de fatalități noi, cu toate că au pus 16 milioane de persoane în carantină. Bazându-ne pe cele mai bune date pe care le putem preciza la stagiul acesta, doar acum 2-3 săptămâni Italia a fost în aceeași poziție în care SUA și Regatul Unit se află azi (în termeni de statisticele de infecție).

Rețineți că aproape totul despre covid-19 la stagiul acesta este sus în aer. Nu știm cu adevăratelea nici viteza infecției ci nici mortalitatea sa, nu știm cât timp viriusul rămâne activ pe suprafețe, nu știm dacă supraviețuiește și se răspândește în condiții calde. Avem numai cele mai bune presupuneri actuale bazate pe cele mai bune informații pe care oamenii le-au putut pune laolaltă. Și amintiți-vă, majoritatea vastă a informațiilor acestea este în China, în chineză. În momentul actual, cea mai bună cale pentru a înțelege experiența chineză este prin a citi excelentul Raport a Misiunei Comună OMS-China despre Boala Coronavirusului 2019, bazată pe o misiune comună alcătuită din 25 de experți naționali și internaționali din China, Germania, Japonia, Coreea, Nigeria, Rusia, Singapur, Statele Unite ale Americii și Organizația Mondială a Sănătăți (OMS).

Cu toate că există niște incertitudine că asta s-ar putea să nu fie o pandemie globală, și s-ar putea trece peste totul fără să se prăpușească sistemul de sănătate, asta nu înseamnă că reacția corectă este să nu facem nimic. Asta ar fi enorm de speculativ și n-ar fi un răspuns optim sub orice scenariu de modelare al pericolului. De asemenea, pare foarte neprobabil că țări precum Italia și China ar închide efectiv mari părți din economiile lor fără niciun motiv bun. În plus, nu este consistent cu impactele reale pe care le vedem în zonele infectate, unde sistemul medical nu mai poate face față (spre exemplu, Italia folosește 462 de corturi pentru “triaj în avans”, și încă are nevoie să mute pacienți de ATI din zone infectate).

În schimb, reacția grijulie și rezonabilă este să urmăm pași recomandați de experți ca să evităm transmiterea infecțiilor:

Nu este numai despre voi

Dacă sunteți sub 50 de ani, și nu aveți factori de risc precum un sistem imunitar compromat, o boală cardiovasculară, un istoric de fumat, sau alte boli cronici, atunci puteți lua niște confort în faptul că boala COVID-19 probabil că nu vă va fi fatală. Dar cum răspundeți totuși contează foarte mult. Aveți o șansă la fel de mare ca oricine de a fi infectați, și dacă devineți infectați, la fel de mare șansă de a îi infecta pe alți. În medie, fiecare persoană infectată îi infectează pe mai mult de două alte persoane, care devin infecțioși înainte să prezinte simptome. Dacă aveți părinți sau bunici pe care îi țineți drag, și plănuiți să petreceți timp cu ei, și mai târziu descoperiți că sunteți responsabili pentru infecția lor de COVID-19, ar fi o sarcină grea cu care să trăiți.

Chiar dacă nu sunteți în contact cu persoane peste 50 de ani, probabil că aveți mai mulți colegi și cunoștințe cu boli cronice decât vă dați seama. Cercetări arată că puțini își dezvăluie condițiile de sănătate la birou dacă pot evita, din frica de discriminare. Amândoi autori suntem în categorii cu risc ridicat, dar mulți cu care interacționăm de zi cu zi probabil că nu știu asta.

Și desigur, nu este numai despre cei în apriopierea voastră imediată. Aceasta este o chestiune etică semnificativă. Fiecare persoană care face cât se poate să contribuie la controlarea răspândirei virusului își ajută comunitatea întreagă să încetinească rata infecției. Cum a scris Zeynep Tufekci în Scientific American: “Pregătindu-vă pentru răspândirea globală aproape inevitabilă… este unul dintre cele mai pro-sociale, altruiste lucruri pe care le puteți face.” Continuă:

Trebuie să ne pregătim, nu fiindcă noi ne simțim personal vulnerabili, dar ca să ajutăm să micșorăm riscul pentru toată lumea. Trebuie să ne pregătim nu fiindcă avem de face față cu un scenariu apocaliptic, dar fiindcă putem modifica fiecare aspect al riscului pe care îl înfruntăm ca societate. E corect, trebuie să vă pregătiți fiindcă vecini au nevoie de voi să vă pregătiți—în mod special vecini voștri în vârstă, vecini voștri care lucrează în spitale, vecini voștri cu boli cronice, și vecini voștri care s-ar putea să nu aibă resurse sau timp să se pregătească.

Asta ne-a influențat personal. Cel mai mare și important curs care l-am creat vreodată la fast.ai, care reprezintă culminația anilor de muncă pentru noi, a fost programat să înceapă la Universitatea din San Francisco într-o săptămână. Miercurea trecută (4 martie), am făcut decizia să-l mutăm complect on-line. Am fost unul dintre primele cursuri să se mute pe net. Dece am făcut asta? Fiindcă ne-am dat seama devreme săptămâna trecută că dacă am fi predat cursul acesta precum inițial conceput, implicit encurajam sute de persoane să se întâlnească impreună într-un spațiu închis, de mai multe ori pe o perioadă de mai multe săptămâni. Adunând grupuri în spații închise este cel mai rău lucru pe care îl putem face. Ne-am simțit obligați etic să asigurăm ca, cel puțin în cazul acesta, asta să nu se întâmple. A fost o decizie sfâșietoare. Timpul nostru petrecut lucrând direct cu studenți noștri a fost una dintre marile plăceri și cele mai productive perioade din fiecare an. Și aveam studenți care plănuiau să zboare aici din toată lumea, pe care sincer nu vroiam să-i dezamăgim.4

Dar știam că era lucrul corect de făcut, fiindcă altfel probabil că am accelera raspândirea boli prin comunitatea noastră.5

Trebuie să netezim curba

Asta este extrem de important, fiindcă dacă putem încetini rata infecției intr-o comunitate, atunci dăruim spitalelor din comunitatea aceasta timp să facă față, și cu pacienți infectați, dar și cu sarcina obijnuită de pacienți care trebuie încă tratată. Asta se numește “a netezi curba” și se vede clar în diagrama asta ilustrativă:

Totul este să rămânem sub linia punctată.

Totul este să rămânem sub linia punctată.

Farzad Mostashari, fost Coordonator Național pentru Tehnologie Informatică a Sănătăți din Statele Unite, a explicat: “Cazuri noi sunt identificate în fiecare zi fără istoric de călătorie sau conecție cu nici un alt caz știut, și noi știm că asta este numai vârful ghețarului din cauza întârzierii în testare. Asta înseamnă că în viitoarele două săptămâni numărul de cazuri diagnosticate ar putea exploda… Încercând să izolăm când există înmulțire exponențială prin comunitate este ca și cum ne concentrăm pe stingerea scânteiilor în timp ce casa arde. Când asta se întâmplă, trebuie să ne schimbăm strategiile către mitigare—luând măsuri precaute să încetinim răspândirea și să reducem impactul maxim pe sistemul de sănătate.” Dacă putem menține difuzarea boli destul de mică încât spitalele noastre pot face față cu sarcina, atunci destule persoane pot acceda tratament. Dar dacă cazurile vin prea repede, atunci cei care necesită spitalizare nu o vor primi.

Așa ar putea arâta matematica, conform Liz Specht:

Statele Unite are cam 2,8 paturi de spital pentru fiecare 1000 de persoane. Cu o populație totală de 330M, asta reprezintă cam 1M de paturi. La orice moment dat, 65% din paturi sunt deja ocupate. Asta lasă cam 330.000 de paturi libere național (poate un pic mai puțin acum, în timpul sezonului obijnuit de gripă, etc.). Să credem cifrele din Italia și să presupunem că aproximativ 10% din cazuri sunt destul de serioase să merite spitalizare. (Țineți cont că, pentru mulți pacienți, spitalizarea durează săptămâni — în alte cuvinte, deplasările vor fi foarte încete pe măsură ce paturile se ocupă cu pacienți de COVID19). Prin această estimare, până cam pe 8 mai, toate paturile de spital libere in SUA vor fi ocupate. (Spunând nimic, desigur, despre dacă aceste paturi sunt potrivite pentru isolarea paciențior cu un virus extrem de infecțios.) Dacă suntem greșiți despre fracțiunea cazurilor severe cu un factor de doi, cronologia de saturarea paturilor se schimbă doar cu 6 zile în orice direcție. Dacă 20% cazurilor necesită spitalizare, rămânem fără paturi pe ~2 mai. Dacă numai 5% din cazuri necesită asta, putem face față până pe ~14 mai. 2,5% ne duce până la 20 mai. Asta, desigur, presupunând că cererea de paturi nu va crește rapid din alte cauze (pe lângă COVID-19), care pare o prezumpție îndoielnică. Cu ce se îngreunează sistemul de sănătate, se impuținează rețetele medicale, etc., persoanele cu condiții cronice care sunt în mod normal bine gestionate se pot găsi alunecând într-un necaz medical grav, necesitând îngrijire intensivă și spitalizare.

Reacția comunități face toată diferența

Precum am discutat, matematica asta nu este complect certă—China a dovedit deja că reducerea propagării prin luarea pașilor extremi este posibil. Încă un exemplu de răspuns reușit vine din Vietnam, unde, printre alte lucruri, o campanie națională de publicitate (inclusiv un cântec atrăgător!) a mobilizat repede reacția comunități și a permis oameni să își ajustateze comportamentul în mod potrivit.

E clar că asta nu este numai o situație ipotetică — a fost dovedită clar în pandemia de gripă din 1918. În Statele Unite, două orașe au avut reacții foarte diferite la pandemie: Philadelphia a făcut o paradă uriașă de 200.000 de persoane ca să adune bani pentru război. Dar orașul St. Louis a pus în loc proceduri conștiincios intenționate să reducă contactul social ca să micșoreze raspândirea virusului, în același timp anulând toate evenimentele mari. Aicea este numărul de fatalități în fiecare oraș, după jurnalul Academiei Națională de Științe a Statelor Unite:

Impactul răspunsurilor diferite către pandemia gripei din 1918

Impactul răspunsurilor diferite către pandemia gripei din 1918

Situația în Philadelphia a devenit extrem de gravă, chiar ajungând la un punct în care nu erau destule coșciuge nici morgi să țină piept cu imensul număr de morți de gripă.

Richard Besser, care a fost director interimar al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite în timpul pandemiei de H1N1 din 2009, spune că în SUA “riscul de expunere și abilitatea locuitorilor să se proteja singuri și a-și proteja familiile depinde de venit, acces la îngrijire medică, și statut de imigrație, printre alți factori.” El semnalează că:

Cei în vârstă și cei cu dizabilități sunt puși într-un pericol special când viețile lor de zi cu zi și sistemele lor de suport sunt perturbate. Cei fără acces ușor la îngrijire medicală, inclusiv comunități native și rurale, s-ar putea să trebuiască să strabată distanțe copleșitoare la momente de nevoie. Oameni locuind în contact imediat—fie în locuințe de stat, case de bătrâni, închisori, adăposturi, sau chiar rămași neadăpostiți pe străzi—ar putea suferi în valuri, precum am văzut deja în statul Washington. Și vulnerabilitățile economiei “gig” cu salariul mic, cu muncitori fără salariu fix și cu programe de muncă precare, vor ieși la iveală tuturor în timpul crizei. Doar întreabă-i pe cei 60% din forța de muncă din S.U.A. care sunt plătiți cu ora, cât de ușor le este să ia timp liber într-un moment necesar.

Biroul Statisticilor Muncii din SUA arată că mai puțin de o treime din categoria cu veniture cele mai mici au acces la concediu de boală plătit:

Majoritatea americanilor săraci nu au concediu de boală, deci trebuie să muncească în continu.

Majoritatea americanilor săraci nu au concediu de boală, deci trebuie să muncească în continu.

Nu avem informații bune în Statele Unite

Una dintre cele mai mari probleme în Statele Unite este că se face foarte puțină testare, și rezultatele testelor nu sunt publicate în mod corespunzător, înseamnând că nu știm de fapt ce se întâmplă. Scott Gottlieb, fost comisar al Administrarea Alimentelor și Drogurilor din SUA, a explicat că în Seattle a fost mai multă testare, și de aceea vedem infecție acolo: “Motivul pentru care am știut devreme despre izbucnirea de COVID-19 din Seattle a fost din cauza munci de supraveghere santinelă a cercetătorilor independenți. Supravegherea aceasta nu s-a declanșat complect în alte orașe. Deci alte zone active din SUA s-ar putea să nici nu fie detectate încă.” Conform The Atlantic, vice președintele Mike Pence a promis că “aproximativ 1,5 milioane de teste” vor fi disponibile săptămâna asta, dar mai puțin decât 2.000 de persoane au fost testate în SUA la momentul acesta. Bazându-se pe opera Projectului de Urmărirea COVID, autori Robinson Meyer și Alexis Madrigal au declarat:

Figurile pe care le-am cules sugerează că răspunsul american la covid-19 și boala pe care o cauzează, COVID-19, a fost șocant de încet, în mod special prin comparație cu cel a altor tări developate. Centrele pentru Controlul Bolilor a confirmat acum opt zile că virusul a fost în transmisie comunitară în Statele Unite—adică, infecta americani care nici nu călătoriseră în străinătate, ci nici nu fuseseră în contact cu alți care călătoriseră. În Coreea de Sud mai mult de 66.650 persoane au fost testate în săptămâna după primul caz de transmisie comunitară, și a devenit rapid posibil să fie testate 10.000 persoane zilnic.

Parte din problemă este că aceasta a devenit o chestiună politică. În mod special, președintele Donald Trump a făcut clar că vrea să vadă “numerele” (adică, numărul de persoane infectate în SUA) păstrate mici. Aceste este un exemplu unde optimizarea metricilor interferează cu obținerea rezultatelor bune în practică. (Pentru mai mult despre chestiunea aceasta etică, citiți articolul Problema cu Metrici este o Problemă Fundamentală cu Inteligența Artificială). Șeful lui Google de Inteligență Artificială, Jeff Dean, a tweetat grijile lui despre problemele dezinformări politică:

Când am lucrat la OMS, am făcut parte din Programul Global despre SIDA (acum chemat UNAIDS), creat ca să ajute lumea să atace pandemia HIV/SIDA. Personalul acolo era dedicat doctorilor și cercetătorilor concentrați intens ca să ajute să adreseze criza aceea. În timpuri de criză, informații clare și precise sunt vitale ca să ajute pe fiecare să facă decizii potrivite și informate despre cum să reacționeze (la nivelul de țară, județ, guvern local, ONG-uri, școli, familii, și individuali). Cu informații corecte și polițe în loc pentru a îi asculta pe cei mai buni experți medici și științifici, vom trece prin încercări precum acele prezentate de HIV/SIDA sau COVID-19. Cu dezinformarea motivată de interese politice, există un risk adevărat de a înrăutățește lucrurile mult mai mult printr-o lipsă de acțiune în fața unei pandemie crescătoare, și prin encurajarea activă a comportamentelor care de fapt vor răspândi boala mai repede. Întreaga situație este incredibil de dureros de a privi dezvăluind.

Nu se pare că ar fi voință politică să întoarcem lucrurile, cu privință la claritate. Secretarul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al SUA Alex Azar, conform Wired, “a început să vorbească de testele pe care muncitori in domeniul sănătății le folosesc să determine dacă cineva este infectat cu noul coronavirus. Lipsa truselor acestea de test a însemnat o lipsă periculoasă de informație epidemiologică despre răspândirea și severitatea boli în SUA, exascerbată de opacitate din partea guvernului. Azar a încercat să spună că erau mai multe teste pe drum, în așteptarea controlului de calitate.” Dar, au continuat:

Atunci Trump l-a întrerupt pe Azar. “Dar acum cred, important, oricine, acum și ieri, care are nevoie de un test primește un test. Sunt acolo, au teste, și testele sunt frumoase. Oricine căruia îi trebuie un test, primește un test,” Trump a zis. Asta este fals. Vice președintele Pence le-a spus jurnaliștilor joi că SUA nu avea destule truse de test să îndeplinească cererea.

Celelalte țări reacționează mult mai repede și mai semnificativ decât SUA. Multe țări în Asia SE arată rezultate grozave, inclusiv Taivan, unde R0 a scăzut la 0.3 acum, și Singapur, care este propusă ca Modelul pentru Răspunsul la COVID-19. Însă nu este numai Asia: în Franța, de exemplu, orice adunare de peste 1000 de oameni este interzisă, și școlile sunt închise în trei districte.

În conclusie

Covid-19 este o problemă societală importantă. Putem, și trebuie, să muncim împreună să micșorăm răspândirea boli. Asta înseamnă:

Nota autorilor: din cauza urgenței publicării acestui articol, nu am fost la fel de grijulii precum am vrea să fim de obicei cu privință la citarea surselor și dând atribuție munci pe care ne bazăm. Vă rugăm să ne anunțați dacă am trecut ceva peste vedere.

Mulțumim lui Sylvian Gugger și Alex Gallagher pentru feedback-ul și comentarii.

Note de subsol

  1. Mulțumesc mult lui Patrick Jayet și Leonardo Gonzales, ale cui traduceri (franceză și spaniolă, respectiv) au ajutat imens la efortul acesta. Mersi în plus lui Vlad Niculae pentru clarificarea unor cuvinte selecte. (Many thanks to Patrick Jayet at Leonardo Gonzales, whose translations [french and spanish, respectively] helped immensely in this effort. Thank you as well to Vlad Niculae for clarifying some select words.) 

  2. Epidemiologi sunt cei care studiază raspândirea bolilor. Estimarea cantităților precum mortalitate și R0 se dovedește destul de dificil, deci există un întreg domeniu care se specializează în asta. Suntem precauți de cei care folosesc doar proporții și statistici simple să zică cum se comportă COVID-19. În loc de asta, uitați-vă la modelările făcute de epidemiologi. 

  3. Bine, nu tehnic adevărat. “R0,” precis vorbind, se referă la rata infecției în lipsa unui răspuns. Dar, fiindcă asta nu este aproape niciodată ce ne interesează, vom fi mai liberi cu definițiile aici. 

  4. De la decizia asta, am muncit greu să găsim un mod să predăm un curs virtual care sperăm va fi și mai bun decât versiunea fizică ar fi fost. Am putut să îl deschidem la oricine din lume, și vom face lecții virtuale și grupuri de proiect în fiecare zi. 

  5. Am făcut și multe alte schimbări mai mici la stilul nostru de viață, inclusiv făcând sport acasă în loc de la sala de fitness, mutând toate ședințele la conferințe video, și evitând evenimente nocturne pe care le așteptam cu nerăbdare. 

Connect